Pensiunea Drumul Teilor
De ce merita sa vizitezi Manastirea Celic-Dere

Mănăstirea Celic-Dere, lăcaș de cult de spiritualitate ortodoxă, a fost denumită astfel după micul pârâu ce curge în apropiere, care înseamnă ”pârâul de oțel” în limba turcă. Se pare că în albia acestui pârâiaș au fost găsite în trecut unele arme vechi. Conform unor însemnări istorice, lăcașul de cult își are începuturile în prima parte a secolului al XIX-lea, rezistând în acele vremuri dificile.

Impunătoarea biserică a mănăstirii este amplasată pe un plan mai ridicat decât zona parcării, iar până acolo am ajuns urcând încet pe o alee pietruită, străjuită de arbuști de diferite dimensiuni. Câteva băncuțe amplasate de o parte și de alta a acestei alei asigură pelerinului obosit posibilitatea de a se relaxa în curtea mănăstirii. Dincolo de această alee pietruită, pe iarba verde din partea dreaptă a curții este amplasată o moară de vânt, spre care ne-am îndreptat și noi pentru că cel mic își dorea să o vadă din apropiere. Adusă și instalată aici în anul 1953, această moară de vânt a funcționat o perioadă și a fost declarată monument istoric în anul 1977. Palele morii sunt pe alocuri deteriorate de intemperii, însă moara de vânt de la Celic-Dere rămâne un punct de atracție al acestui lăcaș de cult. Am făcut mai multe fotografii lângă moară, așteptându-ne ca din clipă în clipă să apară de pe undeva viteazul Don Quijote de la Mancha care să răpună uriașul;). Însă, spre norocul morii, Don Quijote încă se lasă așteptat pe aceste meleaguri!

Ceva mai sus de moara de vânt am găsit o cișmea, așa că ne-am potolit setea înainte de a vizita biserica mare a lăcașului de cult. Am revenit pe aleea pietruită și am aruncat priviri curioase către partea stângă a curții. Aici sunt construite în trepte mai multe anexe mănăstirești recente, înconjurate de brazde de flori, care probabil că vor transforma locul într-un mic colț de rai atunci când vor înflori toate.

Aleea pietruită se continuă cu o scară betonată, iar odată urcate cele 30 de trepte am ajuns pe platoul unde se află biserica mare a lăcașului de cult. În partea stângă, la marginea păduricii care se întinde dincolo de mănăstire, am remarcat clopotnița, o construcție pătrată ce susține clopotele într-un foișor aflat la etaj.

Icoana Mântuitorului Iisus Hristos care se curata singura

Aceasta icoana a fost adusă pe aceste meleaguri de către un ostaș din armata austro-ungară, aproximativ în anul 1816. Pentru că a găsit aici un grup de călugări, soldatul a oferit icoana unui părinte, sfătuindu-l să o păstreze cu grijă, căci prin ea se va săvârși o mare minune. Icoana era atunci neagră în întregime, iar soldatul a afirmat că aceasta se va curăța și se va lumina în timp, iar ochii Mântuitorului se vor deschide într-un final. ” După ce am lecturat informațiile, ne-am apropiat cu atenție de această icoană și am remarcat faptul că într-adevăr partea stângă este curată, iar ochii Mântuitorului par întredeschiși. Interesant va fi să putem vizita acest lăcaș de cult peste mai mulți ani și să observăm eventualele diferențe ivite.

Arhitectura Manastiri Celic Dere

Biserica din piatra a manastirii a fost construita intre anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. In anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului intocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi in biserica de iarna cu hramul "Izvorul Tamaduirii", unde s-a slujit intre anii 1932-1954.

Biserica manastirii este construita in plan triconic, in stil clasic modern de traditie post-bizantina. Constructia este caracterizata prin suprapunerea a doua biserici. Subsolul initial a fost facut ca gropnita pentru pastrarea osemintelor, dar dupa sfintirea din anul 1932 (cu hramul "Izvorul Tamaduirii") i s-a dat alta destinatie, ca paraclis, pana in anul 1954.

In exterior, despartirea celor doua biserici este marcata de un brau inconjurator. Are trei turle, una mare pe altar-naos octogonala cu opt ferestre inguste si inalte prevazute cu frumoase ancadramente in piatra si doua mai mici pe pridvorul inchis asezate dreapta-stanga tot de forma poligonala. Pridvorul deschis este sustinut de patru coloane mari asezate in fata si alte doua (dreapta-stanga) care marginesc peretele pridvorului inchis.

Informatiile din acest articol le puteti gasi mai detaliat pe urmatoarele site-uri: amfostacolo.ro si crestinortodox.ro

footer