O plimbare până la Mănăstirea Saon este o incursiune într-o lume tradiţională şi pitorească, în care viața spirituală și-a făcut cuib în mijlocul naturii sălbatice a Deltei. Un indicator ne conduce, din Drumul Naţional ce leagă Tulcea de Brăila (prin Măcin) spre mănăstire. Saonul se înalţă pe un ostrov care primăvara este înconjurat de apele lacului cu acelaşi nume.

Odată întrat pe sub portalul impunător în curtea plină de verdeaţă, laşi în urmă toate grijile și problemele cotidiene și intri într-un spațiu al liniștii și al rugăciunii. În capătul aleii dai de o moară de vânt care a fost funcțională până în 1950. "În prezent este doar un element de decor, toți turiștii o fotografiază. Dacă ne gândim că în această zonă a Dobrogei sunt multe eoliene, ne dăm seama că strămoşii noştri au folosit această resursă, chiar dacă nu aveau aparatele moderne de măsurat forţa şi direcţia vântului", ne spune Maica-ghid al mănăstirii.

Manastirea Saon a luat fiinta sub stapanirea otomana in anul 1846, prin plecarea unor calugari de la Manastirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici cateva chilii din chirpici si un Paraclis ca metoc al Manastirii Celic-Dere.

Importanta Manastiri Saon

Lângă biserica nouă (a cărei construcţie a început în 1909), într-o curte plină de verdeaţă, o călugăriţă roboteşte printre nişte stupi. "Fiecare dintre noi are câte o ascultare, legată detreburile gospodăreşti ale mănăstirii. Eu spre exemplu, lucrez în atelierul de broderie", ne lămureşte Maica. Înţelegem că aici treburile funcţionează ca într-o familie, fiecare cu "specializarea" lui. Vizităm atelierul de broderie, unde o altă călugăriţă lucrează de zor la o maşină electrică, brodând un veştmânt preoţesc.

În mănăstire mai funcţionează un atelier de icoane, o cramă veche şi un punct de îmbuteliere a vinului, unde sunt folosite procedee tradiţionale de prelucrare. Asta pentru că vinul produs la Saon se foloseşte la toate bisericile din Episcopia Tulcii pentru împărtăşanie. Regulile bisericeşti impun ca acest vin să fie sută la sută natural: "Pentru împărtăşanie se foloseşte vinul roșu, natural, vin curat, căci este vorba de jertfa lui Dumnezeu, și atunci lucrul trebuie să fie curat, fără înlocuitori, zahăr sau alte adaosuri. Avem în mănăstire și o mașinărie foarte veche de îmbuteliere, de mai bine de 100 de ani, adusă din Germania, care capsează cu dopuri de plută, iar mai nou îmbuteliem în sticle de plastic. Via o muncim noi, maicile, iar atunci când nu facem față, apelăm și la ajutor din afară. Sunt oameni credincioși care ajută voluntar și chiar și zilieri pe care îi plătim".

Istoria Manastiri Saon

Pe vremea când Dobrogea se afla sub stăpânire otomană, în anul 1846, lua ființă o mănăstire mică cu un aspect rustic, mânăstirea de acum Saon. Câţiva călugări au plecat de la schitul Celicul de Jos şi s-au aşezat la Saon. Aici, călugării au construit câteva chilii din chipici şi un paraclis cu hramul ,,Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, care se sărbătoreşte la 21 Noiembrie. Inițial, Saon a fost un schit de călugări, aflat sub administraţia mânăstirii Celic-Dere, pentru ca mai târziu, în anul 1930, să devină o mănăstire de maici. Odată ce Dobrogea a revenit acasă, pe plaiurile României, toate bisericile și mănăstirile din aceste locuri, au intrat sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos. Atunci, episcopul Iosif Gheorghian îi aduce la Saon şi pe călugării care rămăseseră la schitul Celicul de Jos. Acesta este momentul când schitul Saon devine de sine stătăror, separându-se de tot de mânăstirea Celic-Dere.

Informatiile din acest articol le puteti gasi mai detaliat pe urmatoarele site-uri: locuridinromaniac.ro si dezvaluiri.ro